Discuțiile dintre Donald Trump și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, au marcat un moment decisiv în relațiile comerciale dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. Negocierile au condus la un acord care a lăsat mulți observatori cu un gust amar, întrucât UE a acceptat taxe vamale mai mari decât sperase, în încercarea de a evita un război economic pe scară largă.
Totul a început în aprilie, când SUA a anunțat măsuri vamale agresive asupra importurilor din întreaga lume, provocând panică pe piețele financiare. După o scurtă perioadă de tensiune, Washingtonul a redus taxele la 10%, iar UE a răspuns prin suspendarea propriilor măsuri de represalii și acceptarea negocierilor.
Însă decizia Uniunii Europene de a nu riposta imediat, ci mai degrabă de a căuta o înțelegere, a fost privită de mulți ca un semn de slăbiciune. „Am fost prea blânzi. Trump a profitat de asta”, a comentat un diplomat european.
Acordul final, semnat în Scoția, prevede o taxă vamală de bază de 15% pentru o serie de produse, inclusiv automobile, dar exclude oțelul, care va fi reglementat prin cote. Deși unele state membre, precum Germania, au încercat să obțină compensații pentru industria auto, presiunile americane au fost prea puternice.
Criticii susțin că UE ar fi putut obține condiții mai bune dacă ar fi rămas unită și fermă. În schimb, divergențele interne și teama de escaladarea conflictului au slăbit poziția europeană. „El știe exact unde doare. Și a acționat în consecință”, a recunoscut un alt oficial.
Pe de altă parte, unii lideri europeni justifică decizia prin necesitatea de a evita un război comercial care ar fi afectat grav economiile de pe ambele maluri ale Atlanticului. De asemenea, au existat temeri că o confruntare deschisă cu SUA ar putea afecta și alte domenii, precum securitatea, având în vedere dependența Europei de garanțiile americane.
În final, UE a acceptat o înțelegere care, deși nu este ideală, evită un conflict mai amplu. Dar întrebarea rămâne: a fost o capitulare necesară sau o oportunitate ratată de a apăra interesele europene cu mai mult fermitate?