În mijlocul unor declarații publice privind reducerea aparatului de stat și eficientizarea administrației, Guvernul a inițiat o schimbare structurală la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG), prin înființarea unui nou post de secretar general adjunct, în timp ce a desființat un post de secretar de stat. Oficial, măsura nu va majora numărul demnitarilor și nici cheltuielile salariale, însă organizațiile sindicale au reacționat prompt, acuzând o politică de dublă măsură și o ipocrizie instituțională flagrantă.
Confederația Națională Sindicală „Cartel Alfa”, Federația Națională a Sindicatelor din Administrație și Sindicatul Angajaților din Aparatul de Lucru al Guvernului au emis un comunicat comun, în care evidențiază contradicțiile dintre discursul public de austeritate și realitatea din centrul decizional. Sindicaliștii susțin că, în timp ce angajații din sectorul public se confruntă cu restructurări, concedieri și blocarea transferurilor, aparatul guvernamental se extinde printr-o serie de funcții redundante și costisitoare.
Conform datelor oferite, în jurul prim-ministrului funcționează un adevărat ecosistem birocratic, care include cinci viceprim-miniștri, fiecare cu aparat propriu, șeful Cancelariei Prim-Ministrului, purtătorul de cuvânt al Guvernului, directorul de cabinet și numeroși consilieri și secretari de stat, toți având cabinete individuale. Această structură, care numără peste 40 de demnitari, este descrisă ca un model feudal de exercitare a puterii, departe de principiile eficienței și transparenței.
Schimbarea anunțată vizează redistribuirea funcțiilor în conformitate cu acordurile politice din coaliția de guvernare. Astfel, posturile de secretar general adjunct vor fi alocate reprezentanților partidelor din alianță, iar ajustările se vor face fără creșteri bugetare suplimentare, deoarece nivelul de salarizare al funcțiilor implicate este similar.
Cu toate acestea, sindicatele resping acest demers, considerându-l o simplă redistribuire a posturilor între partidele de la putere, sub masca optimizării. Ele avertizează că astfel de măsuri subminează încrederea în administrația publică și compromit orice tentativă de reformă veritabilă. În loc să se reducă birocrația, aceasta se recompune și se îngrașă la cel mai înalt nivel, în timp ce angajații obișnuiți suportă consecințele unei austerități selective.
În concluzie, critica sindicală subliniază o problemă profundă de coerență și echitate în abordarea reformei administrației publice.
