În contextul în care România își intensifică eforturile de aderare la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Guvernul a propus un nou proiect care înlocuiește o măsură fiscală criticată cu una și mai problematică. Potrivit unor analize specializate, noua reglementare intră în directă contradicție cu standardele internaționale de guvernanță fiscală promovate de OCDE.
Proiectul, care urmează să intre în vigoare începând cu anul 2026, vizează limitarea deductibilității cheltuielilor efectuate cu entitățile afiliate. Astfel, cheltuielile legate de proprietatea intelectuală, management, consultanță și dobânzi vor fi considerate nedeductibile dacă depășesc 3% din totalul cheltuielilor de același tip.
Criticii punctează multiple probleme de fond. În primul rând, definiția entităților afiliate se bazează pe reguli contabile, nu pe cele fiscale, ceea ce creează inechități semnificative. De exemplu, firmele deținute de rude apropiate nu sunt considerate afiliate contabil, dar sunt tratate ca părți conexe fiscal. Mai mult, persoanele fizice sunt excluse din aplicarea restricțiilor, deoarece definiția se referă doar la „entități”, nu și la indivizi.
Această abordare generează inegalități evidente: o filială străină care achiziționează servicii de la o firmă din același grup va fi afectată, în timp ce o companie deținută de un membru al familiei care facturează servicii va scăpa de orice restricție.
O altă problemă majoră este lipsa de claritate în ceea ce privește tipurile de cheltuieli care intră sub incidența noii reglementări. De exemplu, serviciile IT sau cele de asistență tehnică pot fi sau nu considerate consultanță, iar activitățile de resurse umane centralizate la nivel de grup pot fi interpretate ca servicii de management. Aceste neclarități creează un teren fertil pentru dispute cu autoritățile fiscale.
Mai delicat este aspectul privind cheltuielile de proprietate intelectuală. În unele cazuri, acestea sunt capitalizate și amortizate, iar proiectul nu precizează dacă amortizarea este sau nu supusă limitărilor. Aceeași incertitudine se aplică și dobânzilor capitalizate în valoarea activelor.
Noua măsură fiscală contravine principiului neutralității, conform căruia toți investitorii trebuie să beneficieze de condiții egale. Prin impunerea unor restricții suplimentare, statul român descurajează utilizarea serviciilor intra-grup, în pofida faptului că acestea sunt adesea mai eficiente și mai bine adaptate nevoilor companiilor.
În loc să stimuleze eficiența și concurența, reglementarea propusă riscă să îngreuneze activitatea economică și să creeze confuzii inutile, afectând în special companiile care operează în structuri de grup.
