România se confruntă cu o situație paradoxală: pe de o parte, există peste 31.000 de locuri de muncă neocupate, iar pe de altă parte, rata șomajului a crescut la 5,8%. Aceste cifre nu reflectă doar o simplă nepotrivire între cerere și ofertă, ci evidențiază probleme structurale profunde.
Un exemplu ilustrativ este cel al unui fermier din zona Buzăului care a oferit 150 de lei net pentru șase ore de muncă. Din zece persoane angajate, jumătate au părăsit locul de muncă după prima zi. Acest caz punctual este doar o reflectare a unei realități mai largi.
Sectorul bugetar deține o pondere semnificativă a locurilor vacante, cu aproximativ 21,5% din total. Administrația publică, sănătatea și învățământul sunt dintre domeniile cu cele mai multe posturi neocupate. De asemenea, activitățile profesionale, științifice și tehnice, precum și construcțiile, înregistrează creșteri notabile ale numărului de locuri de muncă disponibile.
O parte din soluție o reprezintă naveta. Aproximativ două milioane de români acceptă să lucreze în alt județ sau în altă localitate decât cea în care locuiesc. Județele Ilfov, Dâmbovița, Giurgiu și Ialomița se remarcă prin proporții ridicate de navetiști.
Problema fundamentală nu este doar lipsa candidaților, ci și calificările pe care aceștia le dețin. Firmele raportează dificultăți semnificative în găsirea personalului calificat. Sondaje recente indică faptul că aproximativ 40% dintre companii consideră că lipsa personalului potrivit reprezintă o problemă majoră, iar în cazul firmelor mari, acest procentaj crește la 54%.
Comparativ cu media europeană, România se confruntă cu un deficit mult mai acut de forță de muncă. Pe o scală de la 1 la 10, percepția locală a acestui deficit este de 8,1 puncte, semnificativ peste media Uniunii Europene.
Printre cauzele acestei situații se numără structura demografică și sistemul educațional. Rata de participare a forței de muncă rămâne sub media europeană, iar tinerii care nu lucrează, nu studiază și nu se formează profesional (rata NEET) sunt din ce în ce mai numeroși. De asemenea, abandonul școlar și promovabilitatea scăzută la bacalaureat afectează serios pregătirea viitoarei forțe de muncă.
Testele internaționale de evaluare a competențelor elevilor plasează România pe locuri nesatisfăcătoare, cu aproape jumătate dintre elevi incapabili să înțeleagă texte simple sau să aplice noțiuni elementare de matematică.
Migrația reprezintă un alt factor important. Deși în ultimii ani migrația netă a devenit pozitivă, majoritatea noilor veniți provin din țări non-UE și ocupă locuri de muncă necalificate. În același timp, românii cu studii superioare continuă să plece în țările vestice.
În concluzie, România se află într-un cerc vicios: prea mulți tineri sunt decupați de la educație și formare profesională, prea puțini specialiști sunt pregătiți, iar sprijinul pentru persoanele vulnerabile este insuficient. Deficitul de forță de muncă devine astfel o caracteristică structurală, nu doar o problemă conjuncturală.
