În februarie 2010, liderii europeni s-au reunit la Bruxelles într-o încercare disperată de a găsi o soluție pentru criza economică din Grecia. Dezvăluirile privind deficitul bugetar, mult mai mare decât se anunțase inițial, au declanșat o serie de discuții tensionate și negocieri discrete.
Noul guvern condus de Giorgos Papandreou a descoperit că deficitul real se apropia de 13% din PIB, cifre care au alarmat imediat partenerii europeni. În contextul acestor dezvăluiri, premierul grec a inițiat contacte discrete cu reprezentanții Fondului Monetar Internațional, inclusiv o discuție ținută discret în bucătăria unui hotel durante Forumului Economic de la Davos.
La Bruxelles, discuțiile au avut un caracter tensionat. Reprezentanții Uniunii Europene și ai Băncii Centrale Europene au susținut cu fermitate necesitatea unui plan de salvare imediat. În schimb, unele state membre au exprimat rezerve semnificative, evidențiind că fiecare țară trebuie să își asume responsabilitățile financiare.
Un punct crucial al discuțiilor a fost stabilirea condițiilor pentru acordarea asistenței financiare. S-a insistat pe implementarea unor măsuri de austeritate și pe implicarea instituțiilor financiare internaționale în monitorizarea procesului.
În aprilie 2010, situația a devenit critică odată cu anunțul că deficitul Greciei depășise 15% din PIB. Într-un discurs ținut de pe insula Kastellorizo, premierul Papandreou a anunțat oficial solicitarea de asistență financiară, comparând drumul spre redresare economică cu o călătorie epică plină de provocări.
Această perioadă a marcat un moment decisiv pentru Uniunea Europeană, punând la încercare mecanismele de solidaritate și de gestionare a crizelor economice. Măsurile adoptate atunci au deschis calea pentru reforme institutionale ulterioare în domeniul supravegherii financiare.
