Reglementările privind impozitul suplimentar din activitatea de petrol și gaze (ICAS) au generat neclarități în sectorul energiei, mai ales în ceea ce privește tranzacțiile pe piața angro de energie electrică și gaze naturale. Camera Consultanților Fiscali (CCF) aduce în discuție lipsa unei definiții clare în Codul Fiscal, lucru care poate duce la interpretări diferite și inechități între contribuabili.
De exemplu, conform legislației Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), activitatea de trading este inclusă sub licența de furnizare, ceea ce face ca veniturile din aceste tranzacții să fie tratate la fel ca cele din furnizarea propriu-zisă. Prin urmare, ele ar trebui luate în calcul la determinarea plafonului de venituri care stabilește dacă o companie este scutită de la plata ICAS.
„Dacă nu se aplică aceeași logică, se creează o discriminare între operatorii de pe piață, în funcție de tipul de activitate pe care o desfășoară – fie că vorbim de furnizori pentru consumatori finali, fie de traderi pe piața angro”, explică Dan Manolescu, președintele CCF.
O altă problemă ridicată se referă la traderii nerezidenți, care deja plătesc Contribuția la Fondul de Tranziție Energetică și sunt obligați să depună o garanție de 1 milion de euro. Consultanții se întreabă dacă aceștia ar trebui să constituie o garanție suplimentară pentru ICAS, conform prevederilor Codului Fiscal.
ICAS a fost introdus în 2024 pentru firmele din domeniul petrolului și gazelor naturale cu cifre de afaceri peste 50 de milioane de euro. De la 1 ianuarie 2025, plafonul a fost eliminat, iar impozitul s-a extins și asupra altor companii, inclusiv cele străine.
În acest context, CCF a solicitat Ministerului Finanțelor să clarifice aspectele controversate pentru a evita aplicări inconsistente ale legislației.
