O femeie de 56 de ani, cu o carieră de peste trei decenii în spate, se confruntă cu dificultăți majore în a-și găsi un nou loc de muncă după ce a fost concediată. Ea a aplicat la sute de posturi, dar oportunitățile sunt limitate. Îngrijorată de viitor, ia decizii drastice, inclusiv să-și vândă apartamentul pentru a reduce cheltuielile. „Mă simt ca un semi-pensionar”, mărturisește, ilustrând o problemă mai largă în societatea românească.
Conform datelor statistice, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană din punctul de vedere al duratei medii a vieții profesionale, cu puțin peste 32 de ani. Acest lucru este cu atât mai surprinzător cu cât, acum două decenii, țara noastră se afla în topul statelor membre în ceea ce privește numărul de ani lucrați.
În perioada 2015-2024, în aproape toate țările UE s-a înregistrat o creștere a duratei de viață activă, unele state, precum Malta, Ungaria, Estonia sau Irlanda, înregistrând avansuri semnificative. În schimb, România este singura țară care a cunoscut o scădere, chiar dacă modestă, de 0,1 ani.
Cauzele acestei situații sunt multiple și complexe. Printre factorii esențiali se numără participarea scăzută a femeilor pe piața muncii, în comparație cu media europeană. Multe dintre ele părăsesc cariera mai devreme din motive legate de îngrijirea copiilor sau a altor membri ai familiei, dar și din cauza unor factori culturali și structurale. De exemplu, se estimează că, în medie, o femeie din România va lucra doar 28,5 de ani pe parcursul vieții.
De asemenea, sistemele de pensionare anticipată, inclusiv pensiile speciale pentru anumite categorii profesionale, care permit ieșirea de pe piața muncii uneori chiar de la vârsta de 50 de ani, contribuie la scăderea duratei medii. Alte aspecte problematice includ șomajul ridicat în rândul tinerilor, care întârzie intrarea pe piața muncă, precum și ponderea mare a economiei informale, unde anii lucrați „la negru” nu sunt contabilizați în statisticile oficiale.
Sănătatea populației este un alt factor relevant. Speranța de viață mai scăzută și ratele mai ridicate de dizabilitate în rândul persoanelor de vârstă activă fac ca o parte din forța de muncă să părăsească mai devreme câmpul muncii.
Prin contrast, țările din nordul și vestul Europei au politici sociale care susțin menținerea pe piața muncii a tinerilor, a femeilor și a părinților, ceea ce duce la o durată medie a vieții active semnificativ mai mare. În 2024, media europeană se situa la 37,2 de ani. Țările de Jos, Suedia și Danemarca se află în frunte, cu peste 42 de ani lucrați în medie.
Diferențele de gen rămân semnificative. În întreaga UE, bărbații lucrează, în medie, cu 4,2 ani mai mult decât femeile. În unele țări, precum Italia, Grecia, Malta sau România, decalajul este și mai mare. Însă, există și excepții notabile: în Estonia, Lituania și Letonia, femeile au o durată mai lungă a vieții active decât bărbații.
În concluzie, România se confruntă cu o serie de provocări structurale care îi scad poziția în clasamentele europene privind viața profesională. Femeile și tinerii sunt categoriile cele mai afectate de aceste tendințe, iar decalajul față de statele nordice este semnificativ.
