O modificare legislativă privind insolvența, care prevede răspunderea personală a administratorilor, nu ține cont de situațiile în care autoritățile fiscale comit greșeli grave. Un astfel de caz, rezolvat abia după 13 ani, ilustrează cum o impunere incorectă poate distruge complet o afacere.
O firmă de construcții a câștigat în licitație un contract de 60 de milioane de lei pentru un tronson de drum național. Din cauza unor probleme legate de exproprieri, lucrările au început cu trei ani mai târziu, iar costurile au crescut semnificativ. Compania a solicitat o majorare a prețului la 90 de milioane de lei, pentru a acoperi cheltuielile reale. Beneficiarul, însă, a refuzat suplimentarea, iar firma a anulat factura și a suportat pierderea.
Ulterior, ANAF a efectuat o inspecție fiscală și a stabilit un impozit de 5 milioane de lei, la care s-au adăugat dobânzi și penalități. Autoritatea fiscală a ignorat faptul că factura fusese anulată și a impus plata TVA pentru suma de 30 de milioane de lei care nu fusese încasată. Această decizie a pus firma în imposibilitatea de a-și continua activitatea, iar sute de angajați și-au pierdut locurile de muncă.
După 14 ani de procese, Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat, în 2025, impunerea fiscală inițială, printr-o procedură de revizuire cu un procent extrem de redus de admisibilitate. Deși justiția a fost făcută, firma era deja falimentată, iar bunurile vândute.
Acest caz subliniază importanța unor prevederi clare care să protejeze firmele împotriva unor astfel de erori fiscale. Modificările legislative trebuie să ia în considerare și aceste situații extreme, pentru a evita distrugerea unor afaceri viabile din cauza unor decizii administrative greșite.
