În România, vârsta medie la care cetățenii solicită primul credit ipotecar a ajuns la 36 de ani, potrivit datelor oficiale. Acest fapt reflectă o tendință mai amplă în care tinerii amână plecarea de acasă, mulți dintre ei alegând să locuiască cu părinții până la vârsta de 30 de ani sau chiar mai târziu.
Comparațiile internaționale arată că situația diferă semnificativ de la o țară la alta. În Belgia, de exemplu, prima achiziție imobiliară are loc, în medie, la 27 de ani, în timp ce în Spania vârsta tipică pentru un prim credit ipotecar se ridică la peste 40 de ani. Germania și Franța se situează undeva la mijloc, cu vârste medii de 34, respectiv 31 de ani.
Un factor important care influențează această decizie este accesibilitatea financiară. În unele zone ale țării, cum ar fi județul Cluj, sunt necesari peste 11 ani de muncă pentru a achiziționa o locuință fără a apela la un credit, în timp ce în alte regiuni, cum ar fi Giurgiu, acest indicator scade sub șase ani.
Tinerii se confruntă adesea cu presiuni economice care le îngreunează independența. Mulți dintre ei, după ce încearcă să trăiască singuri, se întorc în mediul familial din cauza dificultăților financiare sau a pierderii locurilor de muncă. Acest fenomen, uneori denumit „efectul boomerang”, vine cu costuri emoționale atât pentru părinți, cât și pentru copii, perturbând uneori dinamica familială și planurile de viață.
Pe plan european, se observă că vârsta pentru primul credit ipotecar tinde să fie mai mare în țările din sudul continentului, unde normele culturale și economice permit sau chiar favorizează conviețuirea intergenerațională prelungită. În schimb, în țările nordice și centrale, tinerii par să își asume independența mai devreme.
În concluzie, decizia de a cumpăra o locuință și momentul alegerii depind de o serie complexă de factori – economici, sociali și culturali – care variază nu doar între țări, ci și între regiunile aceleiași țări.
