În primele șase luni ale anului, România a cheltuit aproape 6 miliarde de euro pe importuri de alimente, echivalentul a peste 30 de milioane de euro pe zi. Cifrele oficiale arată o dependență tot mai mare de produsele străine, deși țara noastrare are un potențial agricol semnificativ.
O situație paradoxală se regăsește și în zonele cu tradiție în producția de fructe, unde școlile oferă elevilor mere aduse din Polonia. Acest lucru a stârnit nemulțumiri în rândul părinților, care și-au exprimat dezamăgirea față de calitatea și proveniența fructelor.
Comparația cu Polonia este edificatoare. În timp ce această țară a reușit să-și transforme balanța comercială agroalimentară din deficit în excedent, România a înregistrat o scufundare și mai adâncă. Astfel, deficitul comercial pe segmentul alimentar a crescut de la 0,4 miliarde de euro la 3 miliarde de euro.
Principalele categorii de produse pentru care importăm masiv includ carne, pește, lactate, fructe, legume și dulciuri. Sursele de import sunt diverse, de la țări precum Germania, Italia sau Elveția până la Ucraina și Bulgaria.
Un raport al Institutului Național de Statistică evidențiază dezechilibre alarmante. De exemplu, pentru bulionul de roșii, raportul dintre import și producție este de aproape 14 la 1. La sucul de mere, acest raport este de peste 2 la 1, iar la pește ajunge la 30 la 1.
Marea problemă constă în structura agriculturii românești. Dimensiunea medie a fermelor este de doar 3,7 hectare, mult sub media europeană. De asemenea, peste 87% din persoanele angajate în agricultură lucrează în sistemul de auto-ocupare, practicând adesea agricultură de subzistență.
Producția animală este, de asemenea, sub potențial. România deține doar 0,6% din producția europeană de carne de vită, 1,5% din cea de porc și 3,4% din cea de pui. La lapte, ponderea este de numai 2,6%.
Soluțiile nu sunt simple, dar necesită o schimbare de mentalitate. Trebuie să trecem de la „vindem ce producem” la „producem ce se cere pe piață”. Investițiile în tehnologie, irigații și modernizarea fermelor sunt esențiale pentru a reduce dependența de importuri și a valorifica potențialul agricol al țării.
