În urma unei întâlniri de la Moscova, emisarul special al SUA a raportat președintelui american că Vladimir Putin ar fi dispus să facă concesii teritoriale semnificative pentru a pune capăt conflictului din Ucraina. Optimismul inițial s-a transformat însă rapid în confuzie și neînțelegeri, dezvăluind lipsa de coordonare și experiență a echipei de negociere.
Surse apropiate evenimentelor indică faptul că mesajul primit de la liderul rus a fost interpretat divergent și schimbat repetat în comunicările ulterioare, creând neîncredere atât în rândul aliaților europeni, cât și în cadrul administrației americane. Propunerea de retragere din regiunile Zaporojie și Herson, în schimbul cedării de către Ucraina a teritoriilor din Donețk și Luhansk, a fost ulterior negată sau reformulată, lăsând impresia unui joc diplomatic ambiguu.
Aspectul problematic a fost amplificat de faptul că emisarul trimis la Moscova nu avea experiență în diplomație și a acționat în afara protocolurilor standard, fără a putea oferi o înregistrare clară a discuțiilor. Această abordare neconvențională a generat tensiuni și incertitudini privind poziția reală a Rusiei.
Summitul de la Anchorage din august, între președintele american și cel rus, nu a condus la niciun acord concret. Deși schimbul de opinii a fost prezentat ca un pas în procesul de pace, rezultatele au fost modesto, iar războiul a rămas la un impas. Criticii subliniază că lipsa unei strategii coerente și dependența de negociatori fără experiență au slăbit poziția occidentală.
Pe de altă parte, unii susținători ai abordării americane susțin că a fost deschisă o cale de dialog direct, evitând birocrația obișnuită. Cu toate acestea, până în prezent, niciun progres semnificativ nu a fost înregistrat, iar partea rusă a respins orice formă de garanții de securitate care să implice prezența trupelor străine în Ucraina.
În contextul actual, perspectiva unui armistițiu sau a unei păci durabile rămâne îndepărtată, ior aliații continuă să caute metode de a influența evoluția situației.
